Lemon

O fascinanta zi din fascinanta viata a fascinantului Lamaie

In general vinerea e ziua in care eu raman fara mancare pe acasa si sunt nevoit sa mananc prin oras. Sau sa nu mananc deloc. Azi n-am rezistat si am decis ca e cazul sa mananc. Mi-era pofta de un calzone (care stiu ca suna cocalaresc dar e al dracu de bun). Ca sa mananc calzone trebuia sa indeplinesc anumite questuri gen scos bani de pe card si dus si gunoiul intre timp. Planul era destul de simplu

1. Du-te la bancomat si baga cardul.

2. Scoate toti banii.

3. Du-te la magazinul de calzone

4. Intoarce-te acasa intreg si mananca calzone

5. ???

6. PROFIT!!!!

Numai ca Galatiul nu e ca Braila unde socoteala din targ se potriveste cu cea de acasa. Am vazut bancomatul gol si m-a lovit o raza de fericire (pentru ca eu mereu am norocul sa prind cativa desculti care stau 10 minute in fata aparatului). Scot portofelul din buzunar, bag doua degete (suna misto asta nu?) in locul unde trebuia sa fie cardul, gasesc ceva din plastic pe care dau sa-l introduc in bancomat. Numai ca acel ceva nu era deloc cardul, ci permisul. Ceea ce e dubios. Pentru ca de obicei dai bani ca sa iei permisul, nu permisul ca sa iei bani. Asa ca ma intorc acasa injurand si incercand sa-mi explic de ce mama naibilui am scos cardul din portmoneu (nu, nu d`aia).

Ma intorc la bancomat, observ ca am mai multi bani decat trebuia, ii scot rapid pe toti sa nu se razgandeasca si dau sa ma duc spre magazinul de calzone. Aici intervine partea amuzanta. Fiindca trebuia sa merg printre blocuri, iar printre blocuri e gheata. Iar eu alunec pe gheata ca o musca pe o chelie fiindca pisica mea malefica mi-a ros sireturile de la bocanci si eu tre sa umblu in adidasi pana gasesc alte sireturi. Adica la vara.

La parterul unui bloc observ o masina de politie plina cu, surprinzator, politisti, care se uita dubios la mine. Ma uit si eu dubios la ei neintelegand ce vor de la mine si plec mai departe. Dupa cinci metrii intorc capul si ii observ cum ma urmareau cu privirea. E clar, zic, are legatura cu faptul ca am scos cu 20 de lei mai mult din bancomat. Mai bine profit de ei inainte sa ma salte.

Ajung teafar la magazinul de calzone, dau comanda si ma asez pe un scaun. Fara sa ma intrebe, domnisoara de acolo imi tranteste un sparc de ketchup aro fix in varful mancarii.

- Duduie, zic, matale esti bolunda. Tu crezi ca io ajung cu ketchupul asta acasa? Ca pana ies din magazin imi cade jumate pe cipici.

Se uita destul de confuza la mine, iar eu ies fara sa ii multumesc, ceea ce sunt convins ca a super afectat-o.

Pe drum spre casa observ trei minore care se uita la mine si se hlizesc. Eram destul de bulversat. Ce Dumnezeu vor aceste momeli de inchisoare de la mine? Pentru ca singurul lucru decent pe care pot sa il fac eu lor e sa le invat istoria pentru capacitate (sau ce mai dau copii in ziua de azi cand termina clasa a opta). Dar, judecand dupa infatisarea lor, cred ca singurul lucru pe care pot sa le invat e istoria hi5ului.

Fix in fata blocului, cand credeam ca am scapat nevatamat, alunec si aterizez intr-un semispagat cu cutia de calzone in sus, asta dupa ce fac o pirueta gratioasa. Fix in momentul ala o alta masina de politie trece prin fata mea, uitandu-se la fel de dubios la mine ca si ceilalti. De data asta aveau motiv.

In casa am elucidat si misterul minorelor care se hlizeau la mine. Tot ketchupul pus de duduia aia pe calzone mi se scursese pe geaca, aratand ca un fel de sange.

Recitind textul n-am mai gasit nimic amuzant. Dar dau totusi publish ca sa-mi satisfac singurul cititor.