Lemon

Comments (1)

i can has skittles

Fixed. Urmatorul pe list: Becherovka

Comments (0)

Ce sa faci cand n-ai ce face

Dupa cum bine stiti, la noi in urbe are loc un targ de carte. Si cum e la moda sa citesti, sau ma rog, sa ai carti mi-am luat posetuta si m-am infiintat la fata locului. Eram oarecum emotionat, am zis ca asta e momentul sa-mi umplu biblioteca. M-am gandit ca la un targ de carti gasesti…carti. Pe care sa le poti citi. Si care sa-ti solicite putin neuronul. Mare greseala.

Primul stand cu care am luat contact (relativ, ca am trecut pe langa el ca acceleratu in gara la tandarei) era ala de la jurnalul national. Aceleasi drame patetice romanesti pe care incearca sa le vanda de vreun an incoace. In curand or sa-ti dea ei bani sa le citesti. Urmatorul era cu carti religioase. Urmatorul tot cu carti religioase. Urmatorul…n-ati ghicit. Era cu carti pentru copii. Urma unul cu carti gen ‘cum sa ai succes in viata’ sau ‘cum sa-ti cresti copilul’, apoi carti religioase.

Am schimbat randul. Am gasit legendele olimpului pe langa alte carti despre cum sa ai succes in afaceri sau cum sa-ti faci prieteni. A urmat un stand de la humanitas care ma indemna sa platesc doua si pe a treia mi-o dau ei. Si as fi facut asta daca as fi avut ce. Aceleasi carti de duzina, fara substanta sau continut si scrise fara pic de talent. Si totusi poate as fi cumparat ceva daca nu ar fi costat una 44 de lei. Deci eu trebuia sa dau aproape 90 de lei pe ceva care nici macar nu ma adoarme? Sa fim seriosi. Pe langa asta mai exista si coelho.

Exista patru tipuri de carti. Cartile exceptionale, adica alea care te dau pe spate si pe care le citesti de vreo doua ori. Carti simple, care nu sunt cine stie ce dar nici nu te plictisesc. Carti de calatorit, gen alea de le citesti in tren si de care uiti cand ajung la destinatie. Si ultimele, carti de wc. Alea pe le citesti pe buda si de la care nu astepti decat cinci minute de satisfactie intelectuala. Ei bine coelho se incadreaza in categoria carti de pauza de tufis pe autostrada fara aviara pornita. N-am sa intru in polemici.

Singurul stand sf (de la care as fi avut asteptari) era plin de bazaconii conspirationisto-religioase cu isusi, apostoli si papi. Daca vrei sa scrii o carte in ziua de azi trebuie neaparat sa contina: a. un adevar nespus despre isus. b. ceva kinky despre un papa, apostol sau daca ai destul sange, despre isus. c. ceva cu hitler si papa, apostoli si, din nou, daca te tine, isus. d. injuraturi, incesturi, violuri abominabile descrise in cel mai mic detaliu. e. vrajitori, magicieni, varcolaci, elfi si alte asemenea care eventual si-o pun. Sau macar incearca.

Ca o concluzie, targul de carte suge in cel mai grav stil. E pierdere de timp, spatiu si bani. Mai bine ar fi pus o bara de striptis ‘free to use’.

Comments (1)

overheard in my kitchen

Eu cautand oferte de vacanta dupa ore intregi de batut la cap: …si uite pentru paris doijpe milioane cu avionu’…

ei in incercarea de a ma scoate din pepeni: paris? ce sa facem la paris? lasa ca noi mergem la bicaz. stii cat de frumos e acolo?

eu in incercarea de a ma sinucide in gand: sa mancam guma de mestecat (era un banc)

/facepalm /facepalm /facepalm /facepalm /facepalm /facepalm

Comments (0)

Lamaie despre filme

Pentru ca stiu ca va era dor. De mine, de talentul meu inimaginabil si de neimaginat. M-am gandit ca ar fi cul sa incep postul cerandu-mi scuze ca n-am postat ieri episodul trei. Apoi m-am gandit ceva mai mult si am realizat ca n-ar fi cul. Asa ca n-am s-o fac. Inca o chestie. Ma enerveaza aia care-ti sar in cap ca le-ai povestit un film si s-a dus tot farmecul. Ar trebui sa-mi multumeasca. I-am scutit de doua ore de rontait floricele si scarpinat in barba.

Am vazut un film. Knowing ii zice. Cu Nicholas Cage. Asta e un punct in minus pentru film. Nu mi-a placut niciodata baietelul asta, dar dupa ce am vazut (si spre nenorocul neuronilor mei am citit si cartea) leaving las vegas, am asa, o senzatie de balonare (cum ar zice aia in reclamele pentru femei) cand aud de el. Ca o chestie amuzanta, am observat ca are aceeasi fata pe toate afisele filmelor in care joaca. O moaca putin mirata, ochii bulbucati ca o broasca si gura intre deschisa.

Revenind la film. Ma enervez tare cand un film cu o idee desteapta e realizat de niste incompetenti. Gen. Filmul asta ar fi avut succes daca ar fi fost realizat mai cu cap, ar fi fost citit scenariul de vreo trei ori si ar fi inlocuit sfarsitul cu ceva mai destept decat adam si eva si sfarsitul lumii.

Scenariul e mai plin de bube decat un adolescent care ia roaccutane. Cea mai deranjanta este faza cu metroul. Nu-mi dau seama, si ma gandesc la faza asta de vreo doua zile, ce a cautat el acolo. Mie daca mi-ar zice unu sa nu merg cu bacu din giurgiu maine la ora doua, eu neavand nici o treaba cu acel bac, ultimul lucru pe care l-as face e, v-ati prins, sa nu merg cu bacul din giurgiu. Ma rog, asta e logica de copil de aproape 18 ani. Probabil la o anumita varsta vezi altfel lucrurile. N-are rost sa mai zic de vagonul de metrou care, dupa cum a fost prezentat in film pare ca a distrus vreo trei statii fara sa aibe bunul simt de a incetini macar.

O alta chestie amuzanta este urmatoarea.

Continue reading this entry »

Comments (3)

Vindem orice

In fata blocului meu s-a deschis, acum ceva timp, un magazin care este deschis numai in zilele insorite din ultima jumatate a lunilor cu trei silabe din anii nebisecti ai caror suma da un numar impar. Adica din an in pasti. La inceput vindeau cartofi si marar, din gradina din fata blocului a patronului/patroanei. Dupa au trecut pe haine second hand tot din proprieteatea patronului/patroanei. Acum cica sunt in lichidare de stoc si au inceput sa vanda orice.

Presupun ca in sticla aia e apa sfintita.

Comments (0)

Mi-e lene sa scriu

Comments (0)

Printesa.Eba.Stapana.Dumei.S01E02.HDTV.ROsubbed

Din episodul anterior: Elena Basescu renunta la mandatul pentru parlamentul european si, surprinzator, devine “presedinta” romaniei. Actioneaza total haotic si investeste jumatate din pibul tarii intr-un program de cercetare spatiala. Dupa lansarea esuata a primei navete romanesti, Elena lanseaza, tot de la Cape Navodari, primul transspatial din lume. Bricul Mircea Enterprise, condus de tatal ei, Capitanul Traian”Picard” Basescu, se pierde in scurt timp in negura universului si a spriturilor de vara. Datorita providentei, Elena scapa din atentatul asupra vietii sale si emigreaza, impreuna cu un grup de fanatici, pe luna. Discursul ei de inaugurare a micului orasel din interiorul craterului este insa intrerupt de o prezenta ostila, crezuta de mult disparuta.

“Fosti pamanteni aaaaa draga aaa Elena. Numele meu este aaaa Feldmaresal Vad I.M. si sunt stapanul acestor tinuturi. Amplasarea aaa voastra marsava m-a facut sa recurg aaa la masuri aaa radicale fara aaaa nici o avertizare…”

Nici nu termina fraza si deja, la orizont, isi facusera aparitia trei transportatoare gigantice care pluteau greoi, starnind furtuni violente la sol. Din interiorul lor coboara o armata de peremisti intergalactici, cu vulturul cu cruce desenat pe casca si harta romaniei mari imprimata pe spate. In cateva secunde, soldatii lui Vad I.M. ocupa sala in care Majestatea Sa isi tinea discursul si ii ia ostatici pe cei prezenti.

Feldmaresal Vad I.M., poreclit de catre prietenii apropiati, cum ar fi Beca Lee, Worf, datorita infatisarii sale klingoniene, era considerat o prezenta ostila si pe pamant. In vremurile bune ajungea in turul doi la prezidentiale. In vremurile mai putin bune a fost depasit la voturi de partidul iubitorilor de catei cu coada taiata. Cand revista Romania Mare a ajuns mai ieftina si mai catifelata decat Zewa cu musetel, Vad I.M. a decis sa emigreze in spatiul cosmic. Si-a construit impreuna cu prietenul si sfatuitorul sau, Beca Lee, o nava si si-a petrecut restul timpului imprastiind doctrina nationalista brambura prin univers si propovaduind romania mare ca pe un zion al alienatilor. Defapt, tot ce facea Vad I.M. in univers nu era decat o incercare de a-si implini setea instinctiva de putere. Mergand pe principul “In spatiu nimeni nu-ti aude tipatul”, Feldmaresalul s-a gandit ca e echivalent cu “In spatiu nimeni nu-ti aude lipsa de diazepam”.

Beca Lee insa era un personaj mult mai simplu. Suparat ca n-a fost lasat sa paraseasca tara pentru a merge la Bruxelles, si-a vandut toate proprietatile, inclusiv echipa Steaua si s-a concentrat asupra construirii navetei spatiale. Candva prieten cu capitanul transspatialului, acesta este izgonit, iar singura persoana care il primit cu bratele deschise este “Worf”. Ceea ce nu stia Beca Lee e ca Worf ar fi primit pe toata lumea in acelasi mod.

In sala domnea confuzia. Nimeni, nici macar peremistii, nu stia ce urmeaza. Singura care era calma era Eba pe care buzele hidraulice o impiedicau sa vada gravitatea situatiei asa cum era in realitate. Unul din putinele lucruri pe care tatal ei a omis sa i-l explice a fost diferenta dintre o seara aglomerata in Bamboo si o luare de ostateci.

Situatia era critica. Trebuia creata o diversiune. Sau redat sunetul boxelor Ebei. Totusi, minunea se intampla. Bruiajul inceteaza si Eba realizeaza in sfarsit ce se intampla. Ia microfonul in mana, se duce in fata scenei, isi indeparteaza cu greu buzele si urla: ‘Beeeibii did iu forget tu teic iour medz Beeeeebiiiiii…’

Oroare si teroare. Doua cuvinte ce descriau perfect atmosfera. Fanaticii ebei erau la pamant cu degete infipte adanc in urechi, iar peremistii se imbulzeau pe usile mici ale transportatoarelor. Vad I.M era rosu la fata de manie, iar doua vene ii pulsau dramatic pe frunte. Singurul neafectat era Beca Lee, care nu prea intelegea ce se intampla. E drept ca el n-a inteles toata viata ce se intampla, nu putea sa-l afecteze un mic cantecel. Era clar acum pentru Vad I.M. ca Eba trebuia ‘lucrata’ din interior si ca trebuia un plan perfect inchegat.

Intre timp pe pamant situatia devenise amuzanta. Favorita la presedentie era urmasa peremistului, Oana Zavoranu. Avea planuri mari, cum ar fi..

Dar toate astea in episoadele urmatoare.

Comments (1)

Antena 1 fail

Comments (1)

Amenintarea curentului

M-am decis sa tratez pe larg acest subiect. Cum am mai zis, curentul este poate cea mai periculoasa boala pe care o poate avea un roman. Asta pentru ca numai la romani exista acest mit.

Nimeni n-a reusit sa-mi dea o definitie exacta a fenomenului. In schimb am aflat ca e prezent peste tot. Cand deschizi geamul e curent. Cand deschizi usa e curent. Cand deschizi usa si geamul e mega curent. Cand mergi cu geamul deschis la masina e curent. Cand deschizi aerul conditionat e curent. Cand mergi prin vreun gang e curent. Cand stai in camp e curent. Am ajuns sa cred ca curentul (ma scuzati) e o entitate malefica care are ca scop umflarea maselelor si inervarea nervilor senzitivi.

Imi aduc aminte ca acum vreo patru ani m-a palit o viroza destul de nasoala. Sau poate era gripa, nu stiu, nu mi-a zis nimeni exact. Cert e ca era cu febra mare, ameteli, varsaturi, moldamine si alte faze d`astea. Eram la bunici pe atunci. Stiti care a fost cauza imbolnavirii mele? O inghetata mancata in ziua precedenta si faptul ca am stat vreo 20 de minute in curent pe tren. Si desi n-am fost singurul care am stat in curent, numai eu m-am imbolnavit. A dracu treaba. Faza e ca in vara aia am fost obligat sa beau numa apa la temperetura camerei (adica vreo 30 de grade), sa nu mananc inghetata si sa stau cu toate geamurile inchise. Si tot am mai racit odata.

Acum vreo doi ani am facut o infectie la masea si mi s-a umflat. Maseaua. Am fost la doctor, am luat antibiotice si mi-a trecut. Cauza a fost tot curentul. Sa inteleg ca un firicel de aer a intrat prin urechea mea stanga, s-a dus pana la masea, a facut un big bang miniscul si a format o mega infectie din nimic. Sau in versiunea populara, a intrat vantu prin ureche, s-a dus la masea si de aia mi s-a umflat. Maseaua.

In general astia afectati de curent sunt babele senile si cucoanele cu albastru de metil in par. Exista insa cateva specimene tinere care se simt mega lezate cand le bate vantul printre urechi, si din cauza lor, noi astia cu toate tiglele pe casa tre sa suportam calduri infernale si mirosuri grotesti de canalizari infundate. Am mai multe specimene in clasa, care cum deschizi geamul iti baga placa aia cu “nu-mi platesti tu pastilele”.

Mi-am adus aminte de postul asta cand am aflat aseara ca e pandemie. Si ca e de porc (cum ar zice mircea badea). Si ca tre sa ne ferim de multe. Faza e ca daca s-ar inmulti cazurile de suainflu in romania, multi ar da vina pe curent. Pun pariu ca intr-o saptamana maxim o sa auzim in autobuze fraza gen “inchide mama geamul ca ne imbolnavim de gripa porcina”.

Comments (1)

Mi-am luat ochelari de soare

Banal, nu? Cine ar fi crezut ca un lucru atat de simplu merita un post pe maretul meu blog? Pai, eu.

Imi aduc aminte ca multa vreme am fost impotriva ochelarilor de soare. Nu inteleg acum de ce. Mi-a trecut insa cand am descoperit ca in zilele cu soare nu vad pe unde merg si ma pomenesc cu dureri infernale de cap+ochi rosii. Ceea ce e insa si mai interesant sunt avantajele de care ma bucur acum.

Cel mai important e ca pot sa merg in club. Nu ca as vrea, da asa ca principiu. Nu mi-ar fi rusine. Nu conteaza ca ma dau cu capu de stalpi si ma impiedic de canapele, important e ca nu ma fac de ras. Ca o paranteza, unul din visele mele e sa-mi inchiriez o canapea intr-unul din cluburile de fite ale tarii si sa ma culc. Eventual imi aduc si o perna de acasa pentru efect maxim.

Un alt avantaj ar fi la condus. Pentru prima oara am reusit sa plec de pe loc fara sa-mi moara. Motorul. Si asta, dragi tovarasi, e o mare realizare pentru mine (nu ,nu sunt fata; am doar saptispe ani).

As mai nota aici si faptul ca ma pot uita indiscret fara ca persoana in cauza sa ma observe si, poate cel mai important, e ca pot sa dorm in maxi taxi. Am citit undeva ca 20 de minute de somn sunt mai bune decat doua ore. Si e ciudat, ca eu de la scoala pana acasa fac fix 20 de minute.

As mai gasi avantaje, cum ar fi ca sunt cul, ca m-as putea drept aviator sau politist american dar sunt neimportante.